Madhu
Chiar dacă creştinii din Sri Lanka sunt o minoritate (doar 7,5 procente), sanctuarul marian de la Madhu, din nordul insulei, este un punct de întâlnire şi rugăciune şi pentru mulţi necreştini. Aici vin, pentru a se ruga, nu numai creştini, dar adesea budişti şi hinduşi din toată ţara şi se reunesc în pace cele două mari populaţii din Sri Lanka, tamili şi singali, care adesea au fost în conflict. Sanctuarul se află la 260 km de capitala Colombo, în Dieceza de Manar.
Sri Lanka, supranumită şi ţara peisajelor frumoase şi a oamenilor liniştiţi, poate fi considerată “Perla Oceanului Indian”.
În secolul al XVI-lea, insula Ceylon (numele vechi) a căzut în mâinile protestanţilor olandezi. Într-un sat numit Mentai era cinstită o statuie a Maicii Domnului numită Fecioara de Madhu sau Fecioara Sfântului Rozariu. În anul 1670, olandezii au dat ordin să înceteze această venerare a statuii. Încercuiţi în biserica “Sfânta Maria de Madhu”, izolată undeva în inima junglei, deşi era un loc de mare importanţă spirituală pentru comunitate, câţiva catolici mai curajoşi au reuşit să scape de gărzi şi au fugit luând cu ei statuia, ducând-o undeva în pădure. La terminarea persecuţiei au recuperat statuia, care fusese pusă într-o modestă capelă, unde ulterior va fi sanctuarul.
Biserica actuală, datează din anul 1872, dar a fost grav avariată în timpul războiului care a durat aici între anii 1983 şi 2009. Episcopul locului declara: “Acest sanctuar a adăpostit mii de refugiaţi. Doar în anii ’90 au găsit aici refugiu peste 36.000 de persoane”. Doar zona dimprejurul sanctuarului a fost declarată oficial “zonă demilitarizată”. Războiul din Sri Lanka, în care au murit 68.000 de persoane, a fost provocat de grupările Tamil, care doreau independenţa părţii de nord-est a insulei.
Construirea propriu-zisă a bisericii a fost iniţiată de episcopul Christoph Bonjean, în anul 1872. Succesorii săi au construit faţada, un larg prezbiteriu, capela Sfântului Sacrament şi grota de Lourdes.
În anul 1920, ep. Jules-André Brault, care avea o mare evlavie pentru Fecioara de Madhu, a cerut papei permisiunea de a încorona solemn statuia de aici. Papa Pius al XI-lea a acordat aprobarea la 7 aprilie 1921, iar în anul 1924, trimisul său, cardinalul Willem Marinus van Rossum, a prezidat celebrarea.
Biserica a fost consacrată în anul 1944. Înainte de consacrare, s-a înlocuit vechiul altar de lemn cu unul din marmură, iar pereţii bisericii au fost acoperiţi în totalitate cu marmură albă şi albastră. Chiar dacă au fost greutăţi cu transportul, la celebrare au participat peste 30.000 de persoane.
La 20 noiembrie 1999, zona sanctuarului a fost bombardată, 44 de persoane fiind ucise, iar altele 60 rănite.
Statuia Fecioarei de la Madhu, realizată din lemn (circa 50 cm), a fost purtată în procesiune, prin toate parohiile ţării, de trei ori: în 1948, 1974 şi 2001. Ultimul pelerinaj a fost ca o încurajare pentru toţi credincioşii care au fost sfătuiţi să se roage pentru pace şi sfârşitul războiului.
Sanctuarul are o activitate permanentă: 30 de preoţi spovedesc zilnic, apar mereu noi catehumeni, procesiuni zilnice, într-un cuvânt, o evlavie mariană ferventă şi permanentă.
Sărbătorile cele mai populare sunt la 2 iulie, 15 august şi 7 octombrie.
La 14 ianuarie 2015, papa Francisc s-a rugat în acest sanctuar. Cu această ocazie a aşezat la gâtul Mariei un rozariu de aur, şi a afirmat: “Ne aflăm în lăcaşul Maicii noastre şi ne spune bun venit în casa sa. În acest sanctuar al Maicii Domnului de la Madhu, fiecare pelerin se poate simţi acasă, deoarece aici Preacurata ne întâmpină în prezenţa Fiului Isus. Aici, srilankezi, persoane de etnie tamil sau singaleză, vin ca membri ai aceleiaşi familii”.
Pr. Iosif Dorcu
