Pellevoisin

Sanctuarul de la Pellevoisin (Franţa), care se află la 90 km sud de oraşul Tours, în Dieceza de Bourges, s-ar putea să nu impresioneze nici prin grandoare şi nici prin numărul de pelerini, ci prin evenimentele petrecute aici începând cu anul 1875.

În luna septembrie a acelui an, o femeie de 32 de ani, Estelle Faguette, care suferea de o boală incurabilă, s-a hotărât să scrie, cu o inimă de copil, dar cu o mare încredere, o scrisoare adresată sfintei Fecioare Maria. Estelle îi cerea Mariei să mijlocească la Isus vindecarea, pentru a-şi putea îngriji părinţii în vârstă. A rugat o prietenă să ducă scrisoarea într-o grotă a Maicii Domnului de Lourdes, construită de familia La Rochefoucauld, într-un parc, la dorinţa copiilor. Sfânta Fecioară i-a răspuns prin 15 apariţii, în perioada 19 februarie – 8 decembrie 1876. În cursul acestor apariţii, Estelle a fost instruită pentru a înainta în sfinţenie şi i s-a încredinţat un mesaj de milostivire. La 19 februarie 1876 a fost total vindecată. În anul 1877, arhiepiscopul de Bourges a autorizat cultul public al Maicii Domnului de la Pellevoisin, iar camera acestei tinere a fost transformată în capelă.

La a noua apariţie (9 septembrie), Maria i-a descoperit un scapular, pe care ea însăşi îl purta la piept, numit al “Sfintei Inimi a Mariei”.

La 4 aprilie 1900, papa Leon al XIII-lea a recunoscut oficial importanţa acestui scapular şi a încurajat să fie purtat de cât mai mulţi creştini. Vindecarea tinerei de la Pellevoisin a fost recunoscută oficial ca minune la 8 septembrie 1983 de către arhiepiscopul de Bourges.

Conducerea spirituală a acestui sanctuar a fost încredinţată “Fraţilor Sfântului Ioan”, iar mănăstirea “Surorilor Contemplative ale Sfântului Ioan”, aflată alături, asigură o prezenţă permanentă de rugăciune.

Merită atenţie data de 20 decembrie 1892, când papa Leon al XIII-lea, prin motu proprio, a acordat indulgenţe pentru a încuraja pelerinajele la Pellevoisin.

În lunile ianuarie şi februarie ale anului 1900, Estelle Faguette a fost primită de două ori în audienţă de papa Leon al XIII-lea, iar Sfântul Părinte Pius al X-lea a primit-o în martie 1912.

Estelle a murit la 23 august 1929, la vârsta de 86 de ani.

Iată câteva fragmente din scrisoarea scrisă de Estelle, care a obţinut vindecarea: “O, buna mea Mamă, iată-mă prosternată la picioarele tale… Acordă-mi, pentru slava Fiului tău dumnezeiesc, sănătatea bietului meu trup. Uită-te la durerea părinţilor mei: tu ştii că mă au doar pe mine de ajutor… Dacă nu mă poţi vindeca, din cauza păcatelor mele, dă-mi cel puţin tăria de a putea câştiga cele necesare pentru mine şi părinţii mei… Aminteşte-ţi de durerile pe care tu le-ai îndurat în noaptea naşterii lui Isus, când trebuia să baţi din poartă în poartă pentru a cere sălăşluire. Aminteşte-ţi cât ai suferit când Isus a fost răstignit pe cruce… Eu mă încred în tine, buna mea mamă; dacă tu vrei, Fiul tău mă poate vindeca. El ştie cât de mult mi-am dorit să fiu printre miresele sale, dar mi-am oferit viaţa pentru părinţii mei, care au atâta nevoie de mine…, dar voia lui Isus să se facă şi nu voia mea…”

Maica Domnului a apărut la Pellevoisin îmbrăcată complet în alb, cu o cingătoare albă, purtând un voal alb pe cap. Mâinile, din care curg petale de flori, sunt întinse spre pământ. Privirea Fecioarei pare oarecum tristă, dar plină de o mare bunătate şi milă.

Pelerinii sunt primiţi aici în toate zilele anului.