Domul din Milano
`Un poem in marmura!` sunt cuvintele cu care celebrul autor american Mark Twain, calator prin Italia in secolul al XlX-lea. descria catedrala aflata in centrul milenarei metropole italiene. La prima vedere, aceasta afirmatie ar parea redundanta, mai ales Lumii Vechi. Imaginea Domului milanez insa, inlatura orice indoiala asupra realismului observatiilor parintelui lui Tom Sawyer si Hucklebery Finn.
Cu o suprafata de 1200mp, aproximativ un teren si jumatate de fotbal, catedrala milaneza, una dintre imaginile emblematice ale Italiei si ale Europei, este cel de-al treilea edificiu bisericesc romano-catolic ca marime din lume, dupa catedrala din Sevilla si basilica San Pietro din Roma. Podoaba cu totul unica a arhitecturii gotice, Domul din Milano are o capacitate de peste 40 000 de locuri si o lungime de I57m.
Este una dintre acele catedrale occidentale a caror constructie s-a intins pe durata a secole, inceputa in 1386 si incheiata in 1887, ea domina astazi piata centrala din Milano fiind un simbol al puterii economice pe care aceasta capitala a Lombardiei , poarta de intrare a comertului ce traversa Alpii, l-a reprezentat timp de veacuri. Maiestuozitatea si formele estetice ale catedralei sunt graitoare: detaliile sculpturale ale celor 135 de turle, dintre care cea mai inalta atinge 109 metri, si cele peste 2000 de statui sunt foarte atent executate, la fel si marele ferestre ale cladirii, considerate a fi cele mai mari din lume!
Constructia propriu-zisa a inceput in 1386 la initiativa arhiepiscopului Antonio de Saluzzo, intr-un stil gotic tarziu, cu specific mai degraba francez decat italian, Munca a continuat timp de secole, turnul principal fiind impodobit in 1762 cu o statuie policroma a Fecioarei Maria, careia i-a fost dedicat de la inceput Domul milanez. Interiorul nu este mai putin frapant. Cinci nave gigantice, separate de stalpi de piatra artistic sculptati, sunt incadrate de ferestre cu vitralii executate cu mare maiestrie. Absida, partea cea mai veche a catedralei, include trei ferestre in forma de roza realizate de Filippino de Modena, intr-un mod ce ne dezvaluie complexitatea sculpturii din secolul al XlV-lea.
Poetul englez P. B. Shelley, adept al curentului literar romantic, calator in Italia la inceputul secolului al XVIII-lea, afirma extaziat ca interiorul Domului este cel mai bun loc pentru a citi Divina Comedia. Dar, doar cu putin timp inainte, Domul fusese martorul unui eveniment cu totul opus explorarii lumii celeste a lui Dante, mai exact catedrala aleasa de Napoleon pentru a fi incoronat rege al Italiei.
Actualmente, Domul din Milano este un obiectiv nelipsit in agenda turistica al fiecarui vizitator ce paseste in vechiul oras italian, dar si un lacas de cult crestin in are messa se savarseste duminical.
