Monte Grisa
Călătorul, care trece pe autostradă pe lângă Trieste, merită să facă un popas la sanctuarul “Maria, Mamă şi Regină”, construit pe o colină din apropiere. Ajuns sus, pelerinul va beneficia de o imagine panoramică spectaculoasă asupra oraşului Trieste şi a golfului.
Într-un stil arhitectonic modern al timpului, sanctuarul impresionează prin combinaţia de piatră şi cristale verzi. Are forma literei M (de la Maria) şi poate fi văzut de la mare distanţă. La prima vedere, pare sculptat în piatra colinei, iar verdele cristalelor lasă să se oglindească pădurea înconjurătoare.
Cum s-a născut acest sanctuar? La 30 aprilie 1945, când oraşul Trieste era în mare pericol de a fi distrus de către germani, episcopul Antonio Santin a făcut un vot către Maica Domnului spunând: “În acest moment, poate cel mai greu din istoria oraşului Trieste, când toate speranţele de salvare ale oraşului par să fi eşuat, fac un vot: dacă, prin protecţia şi intervenţia Maicii Domnului, Trieste va fi salvat, mă voi strădui să fie înălţată o biserică în cinstea ei”. Trieste a fost salvat de la ruină şi, imediat după război, a început strângerea de fonduri pentru biserica promisă. Însă sărăcia de după război era mare, făcând irealizabil votul episcopului Santin.
În anul 1958 speranţele renasc când Mons. Giovanni Strazzacappa propune să se construiască un sanctuar marian la Trieste, dar să aibă un caracter naţional. În anul 1959 are loc pelerinajul statuii Fecioarei de la Fatima în toate cele 92 de provincii italiene. Acest pelerinaj a fost ca o pregătire pentru un eveniment extraordinar: consacrarea Italiei la inima neprihănită a Mariei, la încheierea celui de-al XVI-lea Congres Euharistic Naţional ţinut în Catania, la 13 septembrie 1959.
În timpul acestui pelerinaj, la care au participat mulţimi imense de credincioşi, Monseniorul Strazzacappa a adunat fonduri pentru construirea sanctuarului propus, care să fie un punct de întâlnire a tuturor popoarelor în jurul Mariei.
La 17 septembrie, statuia de la Fatima ajunge la Trieste. În prezenţa acesteia, la 19 septembrie 1959, cardinalul Giacomo Lercaro pune piatra fundamentală a noii biserici. A doua zi, 20 septembrie, statuia de la Fatima avea să se întoarcă în Portugalia. Episcopul de Fatima, văzând marea dorinţă, dar şi proiectul celor din Trieste, comandă, la acelaşi sculptor, o statuie identică, pentru a fi trimisă la Trieste. Noua statuie ajunge la destinaţie cu o ambarcaţiune la 7 iunie 1960. Întâmpinată de o imensă mulţime, statuia a fost condusă în procesiune până la biserica “San Giusto”. Aici a rămas timp de şase ani, până la consacrarea noului sanctuar. La sfârşitul lunii mai 1965, arhiepiscopul Antonio Santin a celebrat prima Liturghie, deşi era încă şantier.
La 22 mai 1966 noul sanctuar a fost consacrat de către cardinalul Giovanni Urbani. Începând cu această dată au sosit aici mereu pelerini din Italia şi din alte ţări.
Sanctuarul este amplasat în mijlocul pădurii verzi de pin, pe vârful liniştit al colinei, loc ideal pentru rugăciune. Arhitectura bisericii, proiectul aparţinând arhitectului Antonio Guacci, foarte modernă, se bazează pe o multitudine de triunghiuri, riguros calculate care se vor repeta atât la ziduri, dar şi la elementele de interior: scaunul episcopal, confesionale, amvon, aghiazmatare. Această multitudine de triunghiuri dau impresia unei dantele care o împodobeşte pe Maica Domnului.
Sunt două biserici suprapuse: navata principală a celei de jos cu navata celei superioare formează o cruce greacă.
Pe lângă altarul principal, mai sunt două laterale: unul dedicat preasfântului sacrament, iar celălalt Maicii Domnului de la Fatima.
Sanctuarul impresionează şi prin mărimea sa: un volum interior de 50.000 m3, 8.500 m3 de beton armat, 4.000 m2 de paviment de marmură şi ferestrele de 1.800 m2.
Papa Ioan Paul al II-lea a vizitat sanctuarul la 1 mai 1992.
