Siracusa

Siracusa se întinde pe coasta estică a Siciliei, lângă marea albastră, cu două râuri: Ciane şi Ananapo. Poeţi şi scriitori, de la Cicero la D’Annunzio au fost inspiraţi de frumuseţile acestui loc şi de legendele lui.
Provincia este formată din 21  de localităţi: Augusta, Avola, Buccheri, Buscemi, Carlentini, Cassaro, Ferla, Fracofonte, Lentini, Noto, Pachino, Rosolini, Solarino, Sortino, Canicattini Bagni, Floridia, Mellili, Palazzolo Acreide, Portopalo di Capo Passero, Priolo Gargallo şi Siracusa, capitala provinciei.

Suprafaţa: 2.109 km²

Madona lacrimilor din Syracusa (Silcilia)

Este un fenomen miraculos, care a fost recunoscut de Biserică. În după-amiaza zilei de marţi, 1 septembrie 1953, o femeie căsătorită de şapte luni şi care aştepta un copil, suferea de contracţii foarte dureroase. Ea era atinsă de o boală numită toxemie gravidică care se declară întotdeauna în ultimele luni ale sarcinii.

Între două contracţii, atracţia Antoniei Iannuso (care, contrar Mariei Concetta Pantusa nu este foarte credincioasă), a fost atrasă de un mic bazorelief agăţat deasupra patului conjugal, reprezentând-o pe Fecioara Maria arătându-şi inima. Acesta a fost oferit Antoniei cu ocazia căsătoriei sale.

Antonia este sigură că nu visa: scursuri de lichid incolor se formau în partea interioară a ochilor Fecioarei, care apoi alunecau de-a lungul obrajilor Madonei şi cădeau pe pat. Tinerei femei i s-a făcut frică. Și-a chemat cumnata şi soacra, care au fost primii martori ai fenomenului. Acestea au dat alarma în vecini. Când soţul Antoniei, Angelo a revenit de la serviciu, mulţimea se afla deja în stradă încât omul a cerut ajutorul poliţiei pentru a putea intra în propria sa casă.

În zilele care au urmat numeroase persoane au putut constata realitatea fenomenului pentru că nu s-a găsit o soluţie mai bună, care să împlinească curiozitatea oamenilor, decât în scopul de a se elibera casa de musafiri. S-a constituit apoi o comisie de anchetă, din preoţi, experţi chimici şi doi medici.

Lichidul insolit a fost colectat într-o cantitate suficientă şi obiectul minuţios examinat. Comisia a declarat formal că orice escrocherie era exclusă. Analiza lichidului a relevat faptul că era vorba de o compoziţie analogă cu lacrimile umane. Datorită acestei substanţe, au avut loc numeroase vindecări spontane inexplicabile. Prima este cea a Antoniei însăşi, ale cărei dureri au încetat şi care a născut un copil. În onoarea Fecioarei s-a edificat un sanctuar care a fost botezat “Madona lacrimilor”.

Siderati, tinerii casatoriti urmareau fenomenul, invartind in toate sensurile statueta agatata deasupra patului lor. Constatand miracolul, si-au chemat vecinii. A sosit imediat o multime de oameni care au inceput sa se perinde prin camera. Dupa cateva zile, un sicilian, convins ca era vorba despre o gluma proasta, a sunat la politie, pentru a readuce calmul in cartier. Cand au sosit carabinierii, au constatat si ei lacrimile care curgeau din ochii Fecioarei. Si n-au mai revenit. Insa, nestiind ce sa faca, deoarece nu se intampla in fiecare zi sa fie chemati ca sa aresteze o Fecioara care plange, au dus-o cu ei la post. Dar, in masina politiei, Fecioara a continuat sa lacrimeze pe timpul celor 45 de minute ale traseului. Lacrimarea nu a incetat decat la comisariat. Nefiind in stare sa ia o decizie, si vazand ca proprietarul era de buna credinta, comisarul, depasit, i-a inapoiat statuia. Revenita in apartamentul proaspetilor soti, Fecioara a reinceput sa planga. Intre timp, informatia se raspandise si sute de oameni care voiau sa vada lacrimile, blocau strada. Atunci, pentru a mentine ordinea publica, politia i-a cerut proprietarului sa expuna statuia pe marginea unei ferestre, pentru ca toata lumea s-o poata vedea, fara busculada. Fecioara a plans astfel timp de 4 zile in sir.

   Acest fapt a fost vazut si fotografiat de mii de martori, printre care si preoti, jurnalisti, politisti, etc. La capatul unei minutioase anchete: tehnica, biologica, religioasa, lacrimile Fecioarei au fost, in sfarsit, recunoscute ca un miracol autentic de catre Vatican si plasate intr-un relicvariu. Episcopul de Palermo, Ernesto Ruffini, a declarat la radioul italian, in decembrie 1953:
“Pe baza tuturor analizelor, noi am considerat, in unanimitate, ca realitatea faptelor nu poate fi pusa la indoiala.” 
   Cat despre Papa Pius XII, el a adaugat: “Noi recunoastem declaratia unanima a conferintei episcopale.”
   Cu ocazia celei de a 50-a aniversari a lacrimilor mariane de la Siracusa, in 31 august 2003,  Papa Ioan Paul II si-a exprimat si el uimirea: “Aceste lacrimi sunt atat de misterioase.”
   Astazi, sanctuarul Sfanta Fecioara a Lacrimilor a devenit unul dintre cele mai importante centre de pelerinaj din Italia, cu nenumarate cazuri de vindecare, la fel ca la Lourdes.

Sanctuarul Fecioarei lacrimilor a fost ridicat pentru a comemora miracolul lăcrimării statuii Inimii Neprihănite a Mariei în 1953. Sanctuarul este  ca un corp conic din nervuri de beton armat, care atinge o înălţime totală de 74 m, surmontat de o coroană de oţel de 20 de metri înălţime poartă o statuie de bronz aurit a Madonei, înconjurat de un halou cu elemente circulare şi radiale. În templu de sus este altarul central, ănconjurat de imagini miraculoase.