Laus (Franţa)
În sud-estul Franţei, la 120 km de Grenoble, creştinul pelerin poate întâlni o adevărată oază de spiritualitate mariană, la sanctuarul de la Laus. Jean Guitton afirma că acest loc este “unul dintre cele mai ascunse, dar şi cele mai puternice din istoria Europei”.
La 8 septembrie 2014 s-au împlinit 122 de ani de când sanctuarul din Laus a fost declarat “basilica minor”. La celebrare a fost prezent cardinalul Parisului, André Vingt-Trois, care afirma: “Atât de departe de Paris, dar atât de aproape de cer; atât de bogat în haruri şi atât de potrivit timpului nostru prin mesajul de reconciliere”.
Istoria acestui loc începe în luna mai a anului 1664. Mai sus de localitatea Saint-Etienne d’Avançon, o “doamnă frumoasă” îi apare unei tinere păstoriţe, Benoîte Rencurel, orfană şi neştiutoare de carte, şi îi spune: “Eu sunt Fecioara Maria”. În luna septembrie Maica Domnului îi apare din nou în locul numit Pindreau şi îi spune: “Fiica mea, mergi la Laus şi vei găsi acolo o capelă pe care o vei recunoaşte după parfumurile plăcut mirositoare. A doua zi caută şi descoperă locul: o capelă dedicată Maicii Domnului “a Bunei Întâlniri”, cu parfumurile amintite, dar cam părăsită. Deschide uşa capelei şi, deasupra altarului cam prăfuit, o vede pe Maica Domnului care o aştepta deja acolo. Maria i-a spus: “Vreau ca aici să se construiască o biserică mai mare în cinstea Fiului meu adorat. Aici va fi un loc al convertirii multor păcătoşi. Şi tot aici eu îţi voi apărea mult timp de acum înainte”. La început Maica Domnului a apărut zilnic, dar apoi cu o frecvenţă lunară. Au început să sosească aici mii şi mii de pelerini. Devoţiunea de Laus a supravieţuit chiar şi în momentele grele ale Revoluţiei Franceze. Biserica, prin donaţiile pelerinilor s-a construit în trei ani (1666-1669). “Chiar dacă localnicii de atunci erau săraci, au fost bani suficienţi atât pentru materiale cât şi pentru muncitori”, se notează în manuscrisele sanctuarului. În biserica de la Laus se păstrează şi azi capela iniţială (a Bunei Întâlniri) unde a apărut sfânta Fecioară Maria. În capelă, chiar în faţa tabernacolului de la altarul mare arde mereu o lampă. În uleiul acestei lămpi, pelerinii înting degetul şi îşi fac semnul crucii.
Timp de 54 de ani Benoîte, în strânsă legătură cu preoţii din Laus, a primit, a explicat şi a încurajat pelerinii, conducându-i spre sacramentul Spovezii. A murit la 28 decembrie 1718. Mormântul ei se află în faţa altarului mare sub lampa în care arde uleiul special de Laus. La 3 aprilie 2009, vizionara din Laus a fost declarată “venerabilă” de către papa Benedict al XVI-lea.
În luna martie a anului 1854, episcopul de Gap merge la Roma pentru a explica papei Pius al IX-lea importanţa şi amploarea devoţiunii către Maica Domnului de la Laus şi obţine de la suveranul pontif aprobarea de a încorona această statuie. Ceremonia încoronării a fost fixată pentru 8 septembrie 1854, dar a fost amânată din cauza unei puternice epidemii care era în zonă. Încoronarea s-a făcut la 23 mai 1855 în prezenţa a peste 45.000 de credincioşi.
Pelerinul care vine aici poate vedea înainte de toate sanctuarul vechi în care se află capela arătărilor. Chiar la intrare în incintă se află Capela Sângelui Preţios, unde Benoîte l-a văzut pe Isus în suferinţă. Pe o colină numită Pindreau (la 2 km de biserică) se află un grup statuar reprezentând-o pe Maica Domnului cu Benoîte. Aici au avut loc câteva arătări ale Mariei. De asemenea, mai există şi azi casa vizionarei.
Au trecut 344 de ani până când Biserica, la 4 mai 2008, a aprobat şi a declarat în mod oficial autenticitatea apariţiilor de la Laus.
Pr. Iosif Dorcu
